GHERMAN IULIANA  - masterand anul I

                        MASTER „Comunicare şi discurs intercultural în spatiul european”

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA

 

About Aeneas’ return to a place where we’re not sure whether he belongs to

or

Where we learn how a mythological personage may get lost in the midst of the global financial turmoil

 

 

It is a reason of joy that

Aeneas “was birthed into sun and sage.”[1]

 

 

The legendary travels of wanderers like Ulysses or Aeneas seem less possible nowadays. They would need credit cards, laptops and internet access, mobile phones, sponsors, passports and visas, travelling guides, residence permits, driving license, conversational guides, lots of money, maps, vouchers etc. Without some of these you can’t even think of doing it at all, we all know.

But there are people these days, and this becomes more and more in vogue, that wake up one morning and realize that although globalization is reportedly not that good why not take profit of it? So they decide to go wandering instead of sitting 10 hours at the office. Good choice! Then they make use of one generous and politically correct provision of their work contract, the one referring to the sabbatical, they contract a travelling agency to do all the necessary arrangements or they do it by themselves, and, eventually, hit the road. For one or two years. Two things are vital here: the photo camera and the personal blog – replacing the traveling diary.

That’s how they start following Aeneas’s footsteps, crossing all Aegean Sea with its glossy touristic islands and Crete on top of them, then go up to wild picturesque Kefalonia, reach Butrint in now poor Albania, make a halt in beautiful Sicily which when not terrorized by Mafia’s bombs snoozes like a kitten under the Mediterranean sun, then descend to Carthage where now one can’t fall in love as easy as before because it became a neighborhood of the very modern Tunis, and, finally, they stop in the heart of ancient Italy that almost certainly doesn’t have anymore secrets for many as it is among the top notch touristic destinations worldwide.

Well, frankly now, do you really think that Aeneas would like this; him, “a straddler of dimensions”[2]? Honestly, I wouldn’t hurry to say yes or no. He has a warrior soul or maybe he wasn’t, but aren’t we all sort of small warriors trying to balance in our favor all influences of the globalization, if you allow me to speak that silly?! As with regards to the prayer referred to in the poem, saying that it should be the same “regardless of the name of God”[3], I cannot agree more. However, if I may ask, what would this prayer be? Maybe one to help us “build a new civilisation of love”, as one hostage said when being liberated after 7 years in captivity: “Words have an impact on real life. Human beings are beings that use speech. Words can foster and cure, but also hurt, harm and kill. Words are inspired by emotion. The only weapon we can believe in is the force of words, there is nothing stronger than words. Through words we can irrigate the whole world. We can build peace and preserve freedom for everybody and we build a new civilisation of love.”[4]

 

 

Despre reîntoarcerea lui Aeneas într-un loc unde nu ştim încă dacă are ce căuta

sau

Unde se povesteşte despre pierzania unui personaj mitologic într-o criză financiară mondială

Nu poate să fie

decât motiv de bucurie

că Aeneas s-a născut „întru soare şi magie”[1].

 

Peregrinările mitologice ale lui Ulise sau chiar Aeneas par puţin posibile în timpurile noastre. Ar avea nevoie de cărţi de credit, laptopuri şi acces la internet, telefon mobil, sponsori, paşapoarte şi vize, ghid de călătorie, permis de şedere/rezidenţă, carnet de conducere, ghid de conversaţie, bani mulţi, hărţi, vouchere etc. Fără unele dintre ele chiar nu se poate, ştiţi prea bine.

Există totuşi unii, şi chiar pare la modă în zilele noastre, care se trezesc într-o zi şi îşi dau seama că globalizarea asta nu le pică prea bine şi atunci de ce nu ar profita de ea. Şi decid să nu mai stea  pe scaun 10 ore la birou ci să se plimbe. Îşi iau atunci anul sabatic prevăzut, corect politic, în contractul de muncă, contractează o agenţie de turism să le facă toate aranjamentele sau şi le fac ei înşişi, şi pornesc la drum. Un an sau doi. Două lucruri sunt indispensabile aici: aparatul foto şi blog-ul internet care a luat locul jurnalului de călătorie.

Şi pornesc ei pe urmele lui Aeneas, traversând toată Marea Egee cu insulele ei turistice culminând cu Creta, apoi urcă spre sălbatica Kefalonia, ajung la Butrint în actuala şi săraca Albanie, poposesc în frumoasa Sicilie care, atunci când nu e terorizată de bombele mafiei moţăie pisiceşte sub soarele mediteranean, apoi coboară în Cartagina unde nu te mai îndrăgosteşti ca înainte pentru că a devenit un cartier al oraşului modern Tunis, pentru ca, în sfârşit, să poposească în inima Italiei antice care probabil că nu mai are nici un secret pentru nimeni din moment ce este una dintre primele destinaţii turistice din lume.

Ei bine, credeţi că asta i-ar plăcea lui Aeneas, chiar dacă „punte-a dimensiunilor”[1]? Sincer, nu m-aş grăbi să spun nici da nici nu. A fost sau n-a fost suflet de războinic; nu suntem toţi nişte mici războinici încercând să balansăm în favoarea noastră toate influenţele globalizării, dacă îmi permiteţi să mă exprim facil? Cât despre rugăciunea la care se face referire în poem[1] cum că ar trebui să fie aceeaşi indiferent de numele lui Dzeu, nu pot să fiu de acord mai puţin decât complet. Dar care ar fi această rugăciune, dacă îmi este permisă întrebarea? Poate una care să ne ajute să „construim o nouă civilizaţie a dragostei”, după cum spunea un ostatic, la eliberare, după aproape 7 ani de captivitate: „Nu există nimic mai puternic decât cuvântul. Trebuie să irigăm lumea cu cuvinte pentru a atinge inimi şi a schimba comportamente. Doar astfel putem construi pace, menţine libertate şi construi o nouă civilizaţie a iubirii.”[1]

 

 


[1] Quote from  din „Birthing Aeneas” by Christine Ghezzo, http://inmc.org/birthing_aeneas.html

[2] idem

[3] idem

[4] Ingrid Betancourt, http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/015-38885-282-10-41-902-20081007IPR38884-08-10-2008-2008-true/default_en.htm

 

 

                                                                         

                                                                       GHERMAN IULIANA  - masterand anul I            

                              MASTER „Comunicare şi discurs intercultural în spatiul european”

         UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA

 

 

     Despre reîntoarcerea lui Aeneas într-un loc unde nu ştim încă dacă are ce căuta

sau

Unde se povesteşte despre pierzania unui personaj mitologic într-o criză financiară mondială

Nu poate să fie

decât motiv de bucurie

că Aeneas s-a născut „întru soare şi magie”[4].

 

Peregrinările mitologice ale lui Ulise sau chiar Aeneas par puţin posibile în timpurile noastre. Ar avea nevoie de cărţi de credit, laptopuri şi acces la internet, telefon mobil, sponsori, paşapoarte şi vize, ghid de călătorie, permis de şedere/rezidenţă, carnet de conducere, ghid de conversaţie, bani mulţi, hărţi, vouchere etc. Fără unele dintre ele chiar nu se poate, ştiţi prea bine.

Există totuşi unii, şi chiar pare la modă în zilele noastre, care se trezesc într-o zi şi îşi dau seama că globalizarea asta nu le pică prea bine şi atunci de ce nu ar profita de ea. Şi decid să nu mai stea  pe scaun 10 ore la birou ci să se plimbe. Îşi iau atunci anul sabatic prevăzut, corect politic, în contractul de muncă, contractează o agenţie de turism să le facă toate aranjamentele sau şi le fac ei înşişi, şi pornesc la drum. Un an sau doi. Două lucruri sunt indispensabile aici: aparatul foto şi blog-ul internet care a luat locul jurnalului de călătorie.

Şi pornesc ei pe urmele lui Aeneas, traversând toată Marea Egee cu insulele ei turistice culminând cu Creta, apoi urcă spre sălbatica Kefalonia, ajung la Butrint în actuala şi săraca Albanie, poposesc în frumoasa Sicilie care, atunci când nu e terorizată de bombele mafiei moţăie pisiceşte sub soarele mediteranean, apoi coboară în Cartagina unde nu te mai îndrăgosteşti ca înainte pentru că a devenit un cartier al oraşului modern Tunis, pentru ca, în sfârşit, să poposească în inima Italiei antice care probabil că nu mai are nici un secret pentru nimeni din moment ce este una dintre primele destinaţii turistice din lume.

Ei bine, credeţi că asta i-ar plăcea lui Aeneas, chiar dacă „punte-a dimensiunilor”[4]? Sincer, nu m-aş grăbi să spun nici da nici nu. A fost sau n-a fost suflet de războinic; nu suntem toţi nişte mici războinici încercând să balansăm în favoarea noastră toate influenţele globalizării, dacă îmi permiteţi să mă exprim facil? Cât despre rugăciunea la care se face referire în poem[4] cum că ar trebui să fie aceeaşi indiferent de numele lui Dzeu, nu pot să fiu de acord mai puţin decât complet. Dar care ar fi această rugăciune, dacă îmi este permisă întrebarea? Poate una care să ne ajute să „construim o nouă civilizaţie a dragostei”, după cum spunea un ostatic, la eliberare, după aproape 7 ani de captivitate: „Nu există nimic mai puternic decât cuvântul. Trebuie să irigăm lumea cu cuvinte pentru a atinge inimi şi a schimba comportamente. Doar astfel putem construi pace, menţine libertate şi construi o nouă civilizaţie a iubirii.”[4]